Nu cu mult tmp in urma cautam pe face book un fost prieten, un fost coleg sau colega, orice, care sa-mi aminteasca de trecut, de locurile natale de scoala generala, de liceu, nu am gasit nimic. Si uite deodata va gasesc pe voi!! O minune! Va multumesc din suflet. Vad scoala generala unde am invatat, vad casa memoriala Nicolae Labis in care, impreuna cu cateva colege si profesoara de romana stergeam praful si curatam podelele, plimbarile in duminicile insorite primavara sub castanii infloriti primavara, biserica mica reconstruita din curtea blocului din Malini, Frumoasa Biserica Catedrala din Paraie... atat de multe amintiri. Multe s-au schimbat de atunci. Copiii nostri sunt aproape tot timpul in fata calculatorului sau scriu non stop SMS-uri. Noi cautam un moment de neatentie din partea parintilor si ne furisam la scaldat. Nici foamea nu era destul de convingatoare sa ne intoarca acasa inainte de lasatul serii. Copiii nostri nu vor sti niciodata cum e sa nu ai radio sau tv, si daca ai avut aceasta sansa programul tv de doua ore fara emisiuni pentru copii nu era decat o bataie de joc, dar noi am trait intr-o lume putin poluata, unde mancarea avea alt gust. Unde discoteca de la Caminul Cultural incepea la or 14,00 si ne bucuram enorm pentru cele 3-4 ore de dans. Ce frumoase erau obiceiurile din Paraie unde la lasatul serii in Ajunul Anului Nou grupuri de copii mascati se intreceu in dansuri si strigaturi. Cu plecare din centrul satului si primele demonstratii cu dansuri si strigaturi la fam. Gusa Gavril (Vilu) fostul profesor de sport apoi la Familia Stefanoaia, unde curtea era mereu plina de admiratori unde si noi ne furisam sa prindem un loc mai bun sa nu pierdem nimic. Frumoasele zile de iarna pline de zapada, la sanius sau schiat cu schuri improvizate. Imi amintesc cum fratii mei isi pregateau singuri schiurile fierband scandurile dupa ce erau rindeluite, si indoindule capatul rotunjit. Noi ne-am schimbat foarte mult. Natura a ramas aceeasi. Malinii infloresc si astazi la fel ca acum 20-30 sau 100 de ani Si duc cu ei amintirile noastre, bucuriile si tristetile noastre. Noi ramanem neputinciosi in fata atator frumuseti. Sa incercam, asa cum se vede in superbele imagini sa respectam natura si vom fi rasplatiti. Cu multa dragoste Ana Anita din Wiena.
Multumesc pentru aprecieri.Intr-adevar timpuri si vremuri frumoase care nu se vor mai intoarce niciodata.Ne-au ramas amintirile vremurilor de demult,dar este frumos si prezentul si niciodata nu trebuie sa uitam de unde am plecat.Si pentru fiecare dintre noi ori cit de departe am fi,gindurile ne duc tot inspre locurile natale...si la vremurile care erau o data...CE A FOST AM VAZUT..CE ESTE VEDEM...SI CE VA FI VOM VEDEA...
Nu cu mult tmp in urma cautam pe face book un fost prieten, un fost coleg sau colega, orice, care sa-mi aminteasca de trecut, de locurile natale de scoala generala, de liceu, nu am gasit nimic. Si uite deodata va gasesc pe voi!! O minune! Va multumesc din suflet. Vad scoala generala unde am invatat, vad casa memoriala Nicolae Labis in care, impreuna cu cateva colege si profesoara de romana stergeam praful si curatam podelele, plimbarile in duminicile insorite primavara sub castanii infloriti primavara, biserica mica reconstruita din curtea blocului din Malini, Frumoasa Biserica Catedrala din Paraie... atat de multe amintiri. Multe s-au schimbat de atunci. Copiii nostri sunt aproape tot timpul in fata calculatorului sau scriu non stop SMS-uri. Noi cautam un moment de neatentie din partea parintilor si ne furisam la scaldat. Nici foamea nu era destul de convingatoare sa ne intoarca acasa inainte de lasatul serii. Copiii nostri nu vor sti niciodata cum e sa nu ai radio sau tv, si daca ai avut aceasta sansa programul tv de doua ore fara emisiuni pentru copii nu era decat o bataie de joc, dar noi am trait intr-o lume putin poluata, unde mancarea avea alt gust. Unde discoteca de la Caminul Cultural incepea la or 14,00 si ne bucuram enorm pentru cele 3-4 ore de dans. Ce frumoase erau obiceiurile din Paraie unde la lasatul serii in Ajunul Anului Nou grupuri de copii mascati se intreceu in dansuri si strigaturi. Cu plecare din centrul satului si primele demonstratii cu dansuri si strigaturi la fam. Gusa Gavril (Vilu) fostul profesor de sport apoi la Familia Stefanoaia, unde curtea era mereu plina de admiratori unde si noi ne furisam sa prindem un loc mai bun sa nu pierdem nimic. Frumoasele zile de iarna pline de zapada, la sanius sau schiat cu schuri improvizate. Imi amintesc cum fratii mei isi pregateau singuri schiurile fierband scandurile dupa ce erau rindeluite, si indoindule capatul rotunjit. Noi ne-am schimbat foarte mult. Natura a ramas aceeasi. Malinii infloresc si astazi la fel ca acum 20-30 sau 100 de ani Si duc cu ei amintirile noastre, bucuriile si tristetile noastre. Noi ramanem neputinciosi in fata atator frumuseti. Sa incercam, asa cum se vede in superbele imagini sa respectam natura si vom fi rasplatiti. Cu multa dragoste Ana Anita din Wiena.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri.Intr-adevar timpuri si vremuri frumoase care nu se vor mai intoarce niciodata.Ne-au ramas amintirile vremurilor de demult,dar este frumos si prezentul si niciodata nu trebuie sa uitam de unde am plecat.Si pentru fiecare dintre noi ori cit de departe am fi,gindurile ne duc tot inspre locurile natale...si la vremurile care erau o data...CE A FOST AM VAZUT..CE ESTE VEDEM...SI CE VA FI VOM VEDEA...
RăspundețiȘtergere