MALINI-SUCEAVA-BUCOVINA

vineri, 4 noiembrie 2011

Frumuseti ale comunei Malini....

Publicat de Nicu Coman la 4.11.11 2 comentarii:

Trimiteți prin e-mail Postați pe blog!Trimiteți pe X Distribuiți pe Facebook Trimiteți către Pinterest

Locația: DJ209A, Mălini, România

Pagina de pornire

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Persoane interesate

Despre mine

Nicu Coman: FALTICENI, Romania

Vizualizați profilul meu complet

Arhivă blog

COMUNA MALINI-SUCEAVA

ISTORICUL COMUNEI MALINI-SUCEAVA

Măliniul este o veche aşezare de răzeşi, ce apare menţionată pentru prima dată într-un hrisov din timpul domniei lui Ştefan cel Mare - 15 septembrie 1459. Cine priveşte pentru prima dată, fără să acorde multă atenţie, o hartă a comunei Mălini, având ca nucleu de formare terasa superioară a râului Suha-Mare şi interfluviul Moldova – Suha-Mare, ce corespunde, astăzi, cu zonele centrale ale satelor Pâraie şi Mălini, ar avea senzaţia că este vorba despre o hartă a Italiei. Aceeaşi formă de cizmă o are şi Măliniul, cu precizarea că în partea de sus a carâmbului tronează de aproape 100 de ani „Crucea Talienilor”, coincidenţă neforţată deloc, pentru că aşa cum în cizma italică partea de sus este cea mai dezvoltată economic, tot acolo administraţia comunei Mălini a pus bazele dezvoltării ulterioare a comunei, cum se va vedea.

Conform unei schiţe de prezentare pusă la dispoziţie de reprezentanţii comunei Mălini, pe terasele dispuse în evantai, mai dezvoltate pe cursul mijlociu şi inferior al râului Suha – Mare, se înşiruie, unul după altul, satele Mălini, Poiana Mărului şi Văleni – Stânişoara.

Localitatea se înscrie în rândul aşezărilor de munte alungite, tip vale, construcţiile îmbinând armonios tradiţionalul cu modernul.

Comuna Mălini este situată în zona de contact deal – munte, dispunând de un cadru natural deosebit de pitoresc, bogat şi variat, propice atât pentru dezvoltarea localităţii, cât şi pentru desfăşurarea unor activităţi social–economice şi turistice. Localitatea este situată în partea central sudică a judeţului Suceava, la hotarul cu judeţul Neamţ, traversată fiind de drumurile judeţene 209A şi 209B, acesta din urmă asigurând legătura, peste Pasul Stânişoara (1250 m), cu comuna Borca, din judeţul Neamţ. În comuna Mălini trăieşte o populaţie de peste 7.647 locuitori, având ca ocupaţie predilectă agricultura, în cadrul căreia cultura cartofului şi creşterea animalelor ocupă un loc important, activităţi în domeniul exploatărilor forestiere, iar, mai recent, ca ocupaţie, activând în cadrul numeroaselor societăţi comerciale, inclusiv cu caracter productiv.

Ca obiective turistice în localitate fiinţează: pârtia de schi din satul Văleni; Casa Memorială a poetului Nicolae Labiş; Monumentul Eroilor, din centrul civic al comunei, edificat în anul 1914 întru cinstirea eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în Războiul de Independenţă (1877 – 1878); Monumentul Eroilor din Suha-Mare ridicat întru cinstirea eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial; un număr de şapte biserici de cult creştin ortodox.

Pitorescul unic al zonei cu alternanţe geografice şi peisagistice, dar mai ales culmile Stânişoarei, unde se află şi Crucea Talienilor, amenajarea pârtiei de schi, în locul numit Pojorâta, pe administrativul localităţii, reprezintă o invitaţie grăitoare pentru dezvoltarea turismului. În prezent, pe raza localităţii fiinţează un număr de 134 societăţi comerciale cu profile diverse de activitate - exploatarea şi prelucrarea lemnului, procesarea laptelui, comerciale, de transport etc.

În cadrul programelor prioritare de dezvoltare a localităţii figurează: alimentarea cu apă şi canalizare; regularizarea cursului Suha-Mare, conectarea localităţii la reţeaua de gaze naturale, dezvoltarea bazei materiale pentru turism, înfiinţarea unui muzeu al satului, înfiinţarea de spaţii verzi, construcţia unei săli de sport.

PRIMARIA COM.MALINI

PRIMARIA MALINI

SCOALA GEN.`NICOLAE LABIS`-MALINI

SCOALA GENERALA DIN SATUL POIANA MARULUI

SCOALA GENERALA DIN SATUL PIRAIE

UNITATEA DE ASISTENTA MEDICO-SOCIALA

SALA DE SPORT-MALINI

BISERICA CRESTIN ORTODOXA DIN SATUL MALINI

BISERICA CRESTIN ORTODOXA DIN SATUL PIRAIE

BISERICA CRESTIN ORTODOXA DIN SATUL POIANA MARULUI

BISERICA CRESTIN ORTODOXA DIN SATUL VALENI

INAINTASI CU CARE NE MINDRIM.....

POETUL NICOLAE LABIS

Descrierea atractiei turistice:Casa memoriala Nicolae Labis de la Malini este un muzeu memorial înfiintat în casa în care a trait poetul Nicolae Labis (1935-1956) în satul Malini din judetul Suceava.

Casa în care a locuit poetul Nicolae Labis a fost construita de învatatorii Eugen si Profira Labis în anul 1954 si se afla în centrul satului Malini. Casa este compusa din cinci încaperi si hol. În aceasta casa, tânarul poet a trait un timp din scurta si fulgeratoarea sa viata, zamislind aici poate cea mai semnificativa parte a creatiei sale poetice. Casa a fost restaurata înainte de organizarea ei ca muzeu, în 1973. În anul 1975, în aceasta casa a fost amenajat o casa memoriala, sub administrarea Complexului Muzeal Bucovina din Suceava. În anul 2001 au fost executate o serie de reparatii curente (interioare si exterioare) ale locuintei.

În cele cinci încaperi ale locuintei au fost reconstituite, gratie exponatelor autentice, încarcate cu o multitudine de conotatii evocatoare (carti, caiete, rechizite scolare, piese vestimentare, un clopotel cu “sunet argintiu“, o galena cu care poetul pastra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afise etc.), climatul de viata si creatie al poetului de la Malini, sugerându-se coordonatele esentiale ale operei sale si aportul acesteia la evolutia liricii românesti contemporane.

Casa memoriala Nicolae Labis de la Malini poate fi vizitata de marti pâna duminica între orele 10.00 - 18.00. Anual aici sunt decernate premiiile câstigatorilor în cadrul concursul de poezie “Nicolae Labis” de la Suceava

1935 - la 2 decembrie se naste, in familia invatatorilor Eugen si Profira Labis, din satul Malini - Poiana Marului, judetul Baia, Nicolae Labis;

Mama - originara din tinutul Neamtului (Topolita, pe apa Ozanei) - provenea dintr-o familie inrudita cu aceea a lui Ion Creanga;

1942 - incepe cursurile scolii primare din satul natal, invatatoare fiindu-i chiar mama sa;

1944 – evacuati din pricina razboiului, mama si Nicolae se stabilesc in satul Vacarea din partile Muscelului. Aici Nicolae urmeaza clasa a III-a primara;

1946 - din acest an urmeaza cursurile Liceului "Nicu Gane" din Falticeni;

1950 - participa la Conferinta de la Iasi a tinerilor scriitori din Moldova. Debuteaza in Almanahul "Iasul nou" nr. 8 (decembrie) cu poezia "Fii darz si lupta, Nicolae!"

1951 - este "consacrat" de revista "Viata romaneasca" nr.6 (iunie) prin publicarea poeziei "Gazeta de strada";

1952 – se transfera la Liceul ,,Mihail Sadoveanu" din Iasi.

1952-1954: Urmeaza cursurile scolii de Literatura si Critica Literara "Mihai Eminescu" din Bucuresti. Face parte din colegiul de redactie al revistei "Anii de ucenicie" care aparea, numai pentru uz intern, trasa la sapirograf.

Publica in "Viata romaneasca", nr. 10 (octombrie 1954) poemul "Moartea caprioarei";

1954-1956: Lucreaza in redactia de la "Contemporanul" si apoi in aceea de la "Gazeta literara"; se inscrie la Facultatea de Filologie, Universitatea Bucuresti;

Colaboreaza la mai toate publicatiile literare din tara;

Îi apar, la "Editura tineretului", poemul pentru copii "Puiul de cerb" si, dupa multe amanari si tergiversari, volumul de versuri "Primele iubiri" gata de tipar cu an inainte;

Pregateste febril pentru tipar volumul de poezii "Lupta cu inertia", pe care nu mai apuca sa-l definitiveze;

Este ales membru al Uniunii Scriitorilor;

În noaptea de 9-10 decembrie este accidentat grav de un tramvai;

Înceteaza din viata, in noaptea de 21-22 decembrie si este inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti, dupa ce convoiul mortuar face un ocol simbolic prin fata mormantului lui M. Eminescu.

LA CASA MEMORIALA A POETULUI NICOLAE LABIS

MOARTEA CAPRIOAREI de NICOLAE LABIS

Moartea căprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.

Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.

Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.

Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!

Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.

Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!

LA CASA MEMORIALA A POETULUI NICOLAE LABIS

MAMA de Nicolae Labis

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a
venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai
albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum
sa cred atatea vesti,
Când din scrisori eu vad precum matale
Din zi
în zi mereu intineresti

LA CASA MEMORIALA A POETULUI NICOLAE LABIS

AM IUBIT de Nicolae Labis

Am iubit de când ma stiu
Cerul verii, straveziu,
Despletitele rachite,
Curcubeiele pe stânci
Ori padurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe baragane
Sa vad fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trasnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înaltimilor,
Semetia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pura,
Floare rosie pe gura
Si în inima arsura,
În priviri zapezi candide
Si-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile tes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, leganate,
De pe arcuri înstrunate,
Sagetarea de idei...

Toata-aceasta maretie
Ne-a fost data din vecie...

LA CASA MEMORIALA A POETULUI NICOLAE LABIS

ODA SOARELUI de Nicolae Labis

Te nasti din plasma zarii cu limpezimi de-albus,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin raza -
Ma entuziasmeaza sublimul tau urcus,
Caderea ta în hauri adânc ma întristeaza.

Când urci, adapi pamântul cu sângele-ti ceresc,
Ucizi fara de mila bacterii ucigase.

Dar când cobori sub zare, piticii se falesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriase

LA CASA MEMORIALA A POETULUI NICOLAE LABIS

ALEEA CU CASTANI DIN FATA CASEI MEMORIALE NICOLAE LABIS

UN FIUL AL COMUNEI MALINI-TENORUL ILINCAI TEODOR

TENORUL ILINCAI TEODOR un fiul al comunei Malini

De la "Bravo-bravissimo" la "Royal Opera House" din Londra.

Teodor Ilincăi a început prin a câştiga cunoscutul concurs de televiziune. Astăzi este deja un artist respectat pe marea scenă a lumii. A cântat la Covent Garden, la Viena şi pe alte scene faimoase ale Europei. Ascensiunea sa fulminantă are izul unei poveşti a unui copil minune. Bucovineanul, care cântă de la 6 ani, este tenorul preferat de Angela Gheorghiu pentru dueturi. Istoria sa are şi o undă de nefericire, prin faptul că a ajuns unde merita cu întârziere.

Pentru că în şcoală a avut dascăli cu mai puţină vocaţie şi fler – unii dintre ei nu prea şi-au dat silinţa să-i îndrume să-şi pună în valoare vocea pentru că era sărac, s-a îndreptat către muzica de operă târziu. Însă, în numai doi ani de când a semnat un valoros contract de manageriat, a cucerit Europa muzicală.

Fără lipsă de modestie, Ilincăi spune că deja nu mai este o tânără speranţă – este o voce recunoscută a lumii. "Este posibil să am o carieră asemănătoare cu cea a idolului meu, Placido Domingo", este convingerea tânărului artist român.

El a oferit de curând un interviu în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional. Teodor Ilincăi s-a născut acum 28 de ani, în judeţul Suceava, în Măliniul poetului Nicolae Labiş. Provine dintr-o familie modestă, în care însă toată lumea cântă. Un frate de-al său a cântat în corul bisericesc, devenind între timp preot. Teodor spune că a început să zdrăngănească la o chitară încă de la şase ani. A urmat liceul de artă din Suceava, alegând ca instrument oboiul.

El spune că şi-a descoperit târziu vocea şi pentru că profesorii nu l-au îndrumat. "Se ratează des, e o tragedie ce se întâmplă, eu spun lucrurilor pe nume, profesorii trebuie să aibă talent, vocaţie. Plus că se urmăresc altfel de interese. În general băneşti. Eram un copil sărac, nu prea eram băgat în seamă. Au fost oameni care mi-au irosit talentul. Am nimerit persoane nepotrivite, care n-au ştiut să profite de talentul meu muzical. De exemplu, profesorul meu de oboi de la Suceava nu s-a ocupat sub nici o formă de mine. Poate de aceea m-am orientat spre partea teoretică şi spre corul de copii, exersându-mi abia atunci pentru prima oară vocea. Am dat peste incompetenţi şi pe la cultură generală, aşa că m-am hotărât să renunţ la liceul de artă", explică Teodor Ilincăi de ce a ales în cele din urmă profilul filologie al unui liceu al cărui ultim an l-a terminat la Bucureşti – Liceul Brâncoveanu.

Şi-a descoperit vocea destul de târziu

La Bucureşti, a participat la "Ploaia de stele"şi a ajuns în semifinale: a văzut emisiunea şi a zis să-şi încerce norocul. Asta se întâmpla în anul 2000. A cochetat puţin şi cu muzica uşoară, dar trupa închegată de el nu s-a bucurat de succes, apoi s-a hotărât să dea la Conservator, la muzică bizantină, mai ales pentru faptul că doi dintre fraţii săi erau cântăreţi bisericeşti. Abia în timpul facultăţii, pe care a terminat-o în 2006, a avut posibilitatea de a descoperi muzica clasică şi de a-şi îmbunătăţi vocea ca membru al unei formaţii corale: începând din 2006, Ilincăi a devenit membru al corului Operei Naţionale Bucureşti. A studiat cu profesori importanţi cum ar fi soprana Georgeta Stoleriu şi a participat la mai multe "masterclassuri" cu George Crăsnaru, Leontina Vaduvă, Viorica Cortez sau baritonul Eduard Tumagian. Însă pentru prima dată a fost îndrumat către muzica de operă după ce a câştigat faimosul concurs TV "Bravo-bravissimo". Avea 20 de ani, era în 2003. Abia atunci i s-a deschis apetitul pentru operă. "Producătorul muzical de la emisiune mi-a zis: «mă, tu ai putea să faci operă!»". I-a răspuns că glumeşte, pentru că el habar nu are ce e aceea muzica de operă. "Pentru că trebuia să mă întreţin am fost îndrumat de un coleg de la Madrigal să intru în Corul Operei. Am dat concurs şi am reuşit. Din momentul acela m-am îndrăgostit de operă şi am început să studiez, descoperindu-mi singur vocea". Între timp a terminat şi Conservatorul, apoi au început angajamentele în ţară şi în străinătate. Ilincăi a câştigat o bursă la Music Theater din Viena pentru doi ani, a fost acceptat după o audiţie, iar acolo a studiat cu pianişti, regizori şi dirijori foarte buni.

Apoi a urmat succesul internaţional. Era solist la Operă de un an sau doi şi a primit un telefon în care i s-a explicat că s-a îmbolnăvit un tenor de la Hamburg. Ilincăi doar ce debutase în "Macbeth" de Verdi, la Bucureşti. Impresarul Luiza Petrov îl avea în vedere pe Ilincăi mai demult şi a apelat la el pentru concertul dinGermania, unde Teodor s-a bucurat de un succes rasunător. De atunci, Petrov i-a devenit manager şi totul s-a transformat în vis. După succesul de la Hamburg, a auzit de el cunoscutul Ioan Hollender, care l-a chemat la Viena să susţină şi acolo un concert, cu Nabucco. Calitatea şi muzicalitatea vocii sale l-au ajutat pe Ilincăi să obţină primul loc la concursul de tenori din Szczecin - Polonia în 2008 şi locul al doilea la "Francisco Viñas", o prestigioasă competeţie internaţională de canto desfăşurată la Barcelona anul trecut.

A refuzat Metropolitan Opera

Debutul său internaţional a avut loc abia în 2009, iar în luna decembrie a aceluiaşi an a cântat pentru prima dată la Royal Opera House din Londra (Covent Garden) cu "La Boeme", obţinând apreciarea unanimă a publicului şi cronici favorabile în cotidiane importante - The Telegraph, The Independent, London Evening Standard, Financial Times. "La Covent Garden` a fost cel mai frumos contract.

O să mă întorc în 2013 tot cu Boema la Royal Opera House din Londra, până atunci o să cânt şi la Paris. Am agenda încărcată până în 2014 inclusiv. La Covent Garden se merge pe calitate, dacă nu o ai nu ajungi acolo. Este Opera cu cel mai ridicat nivel pentru că sunt extrem de bine organizaţi. Stafful e ceva de domeniul incredibilului, toate lucrurile sunt puse la punct. După prestaţia mea de acolo am avut o foarte bună critică. De asemenea, mi s-a propus chiar să merg cu Metropolitan Opera din New York în turneu în Japonia, dar am refuzat gândindu-mă ca şi Angela Gheorghiu la posibilul efect al radiaţiilor", a spus Ilincăi, care a precizat, însă, că participă la spectacole de caritate pentru ajutorarea celor în suferinţă.

PORT NATIONAL...OBICEIURI...TRADITII...

Viata este singura noastra sansa de a fi asa cum vrem. Sensul vietii il stie doar Dumnezeu. Noi nu putem decit sa incercam sa influentam cite putin ce nea oferit el. Fiecare moment din viata este irepetabil si acest lucru face ca viata sa fie frumoasa. Fiecare zi reprezinta un nou inceput, o noua mica viata. Multi s-au luptat pentru a o trai . Aceasta zi ne da ocazia pentru a invata ceva nou. Ceea ce trebuie sa facem este sa luptam cu convingere , sa imbratisam viata, sa traim cu pasiune ,sa pierdem cu demnitate,sa invingem indraznind pentru ca lumea apartine celui care indrazneste si Viata inseamna prea mult pentru a fi nesemnificativa.
Da, viata nu este o reluare...

Nicolae Labiş
SUNT SPIRITUL ADINCURILOR

Eu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sunt veştede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
În nopţi grozav de liniştite şi senine,
Şi-atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţi.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.

Ce are omul sfînt pe lume?
O vatră unde s-a născut
Doar pentru el – un simplu nume
Un grai, un dor, nimic mai mult.
Prin ce persistă fiecare -
Căci totul este trecător?
Prin fapta sa, prin satul care
Rămîne şi-al urmaşilor.
Avem şi noi un loc în care
Ne simţim mai fericiţi
E satu-acesta ca o floare
Ce-i pitoresc, frumos ca-n vis.
Cîmpii mănoase ne-conjoară
Iar înălţimile-albăstrii
Ne dăruiesc în miez de vară
Voisul tril de ciocîrlii.
Sînt minunate-aceste locuri
Şi eu, oriunde m-aş afla
Voi fi cu inima şi gîndul
La satul meu, la casa mea.

Fiecare zi ne aduce mai aproape de ceea ce asteptam , cand iubim. Fiecare zi ne indeparteaza de ceea ce vrem sa uitam , cand suferim. Orele sunt aceleasi , pasul lor nu poate fi schimbat decat de ceea ce simtim la un anumit moment . Nu putem ramane in afara timpului , de aceea te invit si pe tine sa zambesti si sa pasesti mai departe cu incredere. O zi minunata sa ai ! Pastreaza soarele in suflet si in priviri si atinge-i duios si pe ceilalti cu caldura ta !

A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe riu e numai fum,
Vintu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sint copii. Cu multe sanii
De pe coasta vin tipind,
Si se-nping si sar razind;
Prin zapada fac matanii
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii:
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cind norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaiereste pusi:
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scincesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui:
Largi de-un cot sint pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturind pamantul
Si-o taraste-abea-abea;
Cinci ca el incap in ea;
Sa mai bata, soro, vintul
Dac-o vrea!
El e sol, precum se vede,
Ma-sa ia trimis in sat,
Vezi, de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat:
Cade-n branci si se ridica
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decit el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc - sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa glota
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-nrecut

Daca faci planuri pentru un an cultiva orez;
Daca faci planuri pentru zece ani planteaza copaci;
Daca faci planuri pentru o viata educa oameni.

Este minunat sa i-ti transformi sufletul intr-o gradina cu flori magice,sa aduni tot ce este divin si frumos in viata, sa ierti,sa nu uiti ce este rau,sa te simti puternic,sa radiezi de bucurie si bunatate,sa fii in stare sa treci peste obstacolele vietii. Sa daruiesti celor din jur bucurie,sa aduci zimbete acolo unde este tristete. Iubirea este viata...iar viata este iubire. Indiferent ce ne ofera viata,bune sau rele,trebuie sa fim multumiti si sa apreciem rolul pe care il avem. Raspunsurile pe care noi le asteptam sunt in noi, trebuie sa treaca putin timp pentru a le vedea si a le intelege.

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
„Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie…
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă… de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!

Nascuti din 1970 pina in 1980 vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Pasiuni,mai ales Sunset , chiar si Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit si vazut cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Trimite si la prietenii pe care poate i-ai uitat de mult, sa isi aduca aminte si ei.

Tema Fantastic S.A.. Un produs Blogger.